Punctul de plecare al noii colectii numita “Fructe vesele si vitamine” prezentata in avanpremiera la evenimentul de pe 1 iunie, a fost, de fapt, momentul primelor desene colorate ale fiicei mele, am pornit de la schitele naive ale fructelor ei preferate. Incercam sa o invatam sa se hraneasca sanatos si prima lectie pe care a invatat-o a fost cea despre vitamine, unde le gasesti, de ce sunt bune cand iti doresti “sa cresti mare-mare”, cum trebuie consumate fructele si legumele si asa mai departe. Mi-a venit ideea gandindu-ma ca, de fapt, hainutele Violet au crescut odată cu Violeta mea si imi place sa stiu ca poarta amprenta fetitei mele, de data aceasta prin desenele ei naive care au folosit drept model pentru design. Bunica ei, mama lui Stefan, a conturat desenele pentru a fi intr-o forma buna de transformat in printuri si iata ca a iesit o treaba de echipa, in familie, in care am pus suflet si ne dorim sa simta fiorul nostru si piticii care vor purta hainutele Violet.







Marina Prunea , acum 6 zile 23 ore Pentru toti parintii cu copii autisti: cereti mai multe pareri! De ce am inceput acest mesaj cu un STRIGAT? Pentru ca asa am simtit. Da, am simtit nevoia sa strig si unde sa strigi in Romania ca sa te faci auzit? Pe net. Pana acum 10-15 ani cine auzise de autism? Aproape nimeni. Acum s-a umplut tara de copii autisti???? Eu sunt convinsa ca zeci de copii si zeci de parinti duc povara unui astfel de diagnostic, se resemneaza, poate, in fata lui, fara sa stie ca a fost pus gresit. Sa va povestesc...In 2008 baietelul meu cel mic avea un an si jumatate. Incepuse sa se vorbeasca tot mai mult despre criza financiara. Stresata, cu doi copii mici si cu doua credite in banca, m-am intors la locul de munca, renuntand la concediul de crestere a copilului, si, in plus, luindu-mi un al doilea loc de munca. Munceam 12-13 ore pe zi. De copiii avea grija soacra mea si sotul, care avea un program altfel structurat. Vlad inca mai sugea la san. L-am intarcat la un an si opt luni. Ruptura de san si timpul scurt petrecut cu mine si-au pus, neindoielnic, amprenta. La 2 ani si 9 luni nu spunea decat "tata" (apelativ folosit pentru orice persoana), "papa" si "ceai". Se exprima intr-un limbaj neinteles, era rece, nu accepta sa fie imbratisat sau sarutat, nu accepta persoane noi in preajma etc. Cu toate acestea, educatoarea de la gradinita ne spunea ca ceea ce noi descriem nu se regaseste in comportamentul lui din colectivitate. Cu alte cuvinte, acest comportament ciudat se manifesta acasa. Ne-am adresat unui medic neuropsihiatru (prof. univ.) si diagnosticul a fost blitz: "Autism". Am fost sfatuiti sa ne adresam unui psiholog si sa incercam sa facem ceva, cat de putin pentru el. Am crezut ca se prabuseste cerul peste noi. Am inceput sa cautam pe internet, dar nicio descriere a copiilor autisti nu se potrivea. Numai Dumnezeu ne-a trimis la un cabinet de logopedie. Ce a urmat se poate descrie in cateva cuvinte: miracol sau diagnostic gresit. Ni s-a spus din prima zi ca nu e autist, ci e doar o trauma psihica si ca-si va reveni. Dupa 3 sedinte de o ora/saptamana copilul a inceput sa se schimbe radical. Chiar si educatoarele au remarcat progresele in privinta exprimarii verbale. Micutul a devenit foarte afectuos, atat fata de noi, parintii, cat si fata de fratiorul lui mai mare. Am renuntat la unul din locurile de munca, la sfatul psihologului. Nu participam niciodata la sedintele de terapie; stiu doar ca foloseste fotografii de familie, jucarii speciale si, in mod cert, metode foarte, foarte bune. Acasa noi exersam, in mod liber, prin joc, ceea ce primeam ca tema scris in caietul lui. Au trecut sase luni de la inceperea tratamentului si putem spune impacati ca avem un copil normal: vorbeste, se joaca, nu mai face absolut nimic din acele "bizarerii", nu se mai joaca singur, nu manifesta agresivitate, ci, dimpotriva este extrem, extrem de alintat si afectuos. N-am mai deschis usa cabinetului NPI. Doamnei logoped (psiholog) ii vom fi recunoscatori o viata intreaga. Cine are astfel de probleme sa ma contacteze pe adresa marina_prunea@yahoo.com. Nu va lasati! Cereti mai multe pareri!!! E uimitor cu cata usurinta se pun astfel de diagnostice.
Roxana Andreea Vaduva , acum 13 zile 5 ore Buna Andreea! A trecut mult timp...si iti scriu acum pentru ca...Sincer, nu stiu!Imi framant de 2 minute mainile si nu gasesc un motiv plauzibil.Cred ca pur si simplu asa simt.Stiu ca este foarte posibil sa nu fie ceea ce trebuie, ceva potrivit.Dar repet-asa simt. Din ce imi mai amintesc eu , de acum ceva ani, primul meu roman a fost "Fram, ursul polar", al lui Petrescu.Mi-a ramas impregnata adanc in minte si in suflet povestea care a deschis atunci o mare sensibilitate pentru mine, insa nu stiu daca acum mai revine cu detalii adevarate si nu colorate de mine de-a lungul timpului. Era povestea unui pui de urs polar a carui mama a fost ucisa de oameni, intr-un timp in care cel mic nu a avut cum sa asimileze ceea ce traia.Tin minte ca m-a frapat faptul ca incerca sa se protejeze instinctiv de cei din jurul sau, "animalele cu doua picioare", cuibarindu-se langa singura fiinta care il putea apara, fara sa constientizeze ca nu mai ramasese altceva din ea decat blana. Ursuletul a crescut si, dupa ce a fost vandut pe zece sticle de rom unui circ, a inceput sa inteleaga ce inseamna oamenii si sa-i iubeasca, sa-i faca sa se simta fericiti fara sa aiba nevoie de un dresor, asa cum se intampla cu celelalte animale ale circului.El nici macar nu-si mai amintea de unde vine... ...si nici macar nu stia ca fericirea pe care o vedea reflectata in zambetele copiilor era o afacere pentru directorul circului.Nu a fost foarte greu sa se debaraseze de el dupa cateva zile in care Fram s-a schimbat total-imbatranise si, intr-un moment numai al lui, in fata spectatorilor nu a mai facut niciun numar de circ, doar si-a plecat umil privirea si a iesit mergand "pe patru labe, ca un urs obisnuit"'. De aici in continuare nu stiu cat de exact mai retin, stiu doar ca ajuns inapoi la Pol unde nu putea vana foci sau morse pentru ca isi amintea de prietenii lui, iar pe ursii care manati de instinctul animalic cautau sa-si apere teritoriul si hrana, ii speria doar prin simplul fapt ca facea aceleasi giumbuslucuri ca la circ. Si el voia doar sa-si faca un prieten... Pe vremea cand citeam cartea asta exista in viata mea cu o inraurire aproape magica o fata, sau o femeie care astazi nu mai este...in casa bunicilor mei aveam adevarate spectacole si cantam la perie cantecele ei pe care le prindeam din zbor. Am o amintire inimaginabil de veridica ce imi vine in minte de 5 zile incoace si alarmant pentru mine este ca dateaza de cativa ani inainte ca eu sa fi citit primul meu roman : televizorul e pornit, sunt cu bunicii mei in aceeasi camera si imi opresc hotarata jucaria care canta si danseaza Lambada, ma duc spre televizor, ma catar pe fotoliu ca sa ajung la buton si dau volumul mai tare pentru ca o voce deja cunoscuta canta "Fata draga", iar eu stau linistita.Doar ma uit, catarata pe scaun...si pana se termina tac. Nu stiu de ce am facut alaturarea dintre cele doua puncte ale existentei mele.Cred ca totul a pornit de la cuvantul circ.E inutil sa mai fac comparatii evidente intre fiinta umana si personajul de roman-ambii au inteles oamenii si au inceput sa-i iubeasca, sa-i faca sa se simta fericiti fara vreun ajutor. Bineinteles, ca intr-o drama- ei i-au inteles pe ceilalti dar nu au fost intelesi, la randul lor...Si totusi, cand femeia a coborat privirea si a plecat, iesind din scena-de data aceasta "ca un om obisnuit"- din motive nestiute- realitatea mioritica a necesitat un director de circ.Iar eu ...imi pun niste intrebari.Noi stim sa respectam?Noi nu putem sa ne imaginam o durere extrema pe care o simte un parinte decat daca am trecut prin asta, insa putem de exemplu, sa-l respectam si sa nu exploatam mediatic un om atat de vulnerabil incat nu mai are puterea sa-si apere copilul si pe el insusi de camere de filmat. Noi putem sa nu facem paradoxuri de genul Inmormantare-Live? Sau putem macar sa respectam memoria cuiva si sa nu fotografiem o persoana fara viata, verificand in fata sicriului daca "a iesit bine"? Putem sa nu ridicam copiii prea scunzi, in calitate de parinti sau bunici, ca sa vada ce e inauntru? Din punctul de vedere al televiziunii, poate ar fi mai bine sa invatam sa nu mai trimitem reporteri care sa poata fi pe pozitie in orice moment in care convoiul funeral se afla in Biserica, in sala de spectacole sau intr-un cimitir, pentru a transmite "informatii" si pentru a focaliza la maxim orice poate fi "interesant"? In calitate de reporteri, putem oare constientiza ca nu avem inataietate, ca nu trebuie sa ne batem pe "locurile din fata" cu familia unui om fara viata numai pentru a avea exclusivitate? Eu cred ca nici Madalina nu a vanat pe nimeni, sau daca a facut asta pentru o singura data in viata, probabil ca intre timp a uitat,si asa cum a facut si ursul din romanul nostru- cu focile si morsele, a considerat o multime de oameni prieteni.Prieteni vechi... E adevarat, prieteni care au multe cuvinte de lauda, insa care le transmit TELEVIZIUNILOR si asta prin video-call-uri, din turneele de la mare; Oare prieteni care nu au timp sa ne vada ultima oara avem toti? In calitate de oameni, putem sa nu jignim, sa nu judecam fapte in cele mai josnice feluri? Iar cand vedem ca se desfasoara in fata noastra un astfel de circ, putem sa nu-l urmarim? Cred ca nu avem cum sa raspundem favorabil la toate intrebarile...eu cel putin nu pot. Si nu pot nici sa gasesc ca unica explicatie faptul ca traim intr-o tara ... diferita, in care respectul, toleranta si deontologia incep sa se normeze prin alte sensuri, tot mai noi...
DIANA TATAR , acum 16 zile 10 ore Buna ziua,stimata doamana Andrea Marin,desi i-mi este rusine si niciodata nu am cerut ajutorul nimanui,acum ma vad nevoita sa intind o mana de ajtor, pentru a-mi putea ajuta fetita de 7 ani,singurul nostru copil,care din nefericire sufera de o boala a sangelui BETA TALASEMIE MAJORA,este o boala cumplita,tot la 18-20 de zile face transfuzi de sange pentru a putea trai si a duce o viata cat de cat normala ca si orice copil.Este un chin sa fi mama si sa nu o poti ajuta cu nimic,sa stai si sa privesti in ochii ei si sa ii promiti ca totul va fi bine,desi tu sti ca nu este asa.Povestea nostra a inceput in 27 august 2003,cand a venit pe lume fetita noastra pe care o cheama Patricia,printesa si ingerasul nostru,asa cum o alintam noi parinti.Totul parea in regula,desi s-a nascut inainte de termen cu 2 saptamani si cu o greutate de doar 2600 gr.Pana la 1 an si jumatate totul a fost bine a crescut si si s-a dezvoltat normal,dar de atunci au inceput problemele,nu mai urca in greutate,nu avea pofta de mancare si era mai mereu obosita.Dupa aproape un an de analize si tot felul de diagnostite,in sfarsit se pune diagnosticul corect in februarie 2006,BETA TALASEMIE FORMA INTERMEDIARA/SEVERA,vitaminizata intens boala parea sub control cu o Hb.8.5-9.2,asta pana in martie 2007,cand de la o banala varicela,Hb.a coboart la 7 si asa a inceput calvarul pentru ea,au inceput transfuziile de sange ,care la inceput au fost c-am la 3 luni,dar acum am ajuns la nici 3 saptamani.Nu avea nici 4 anisori cand a facut prima transfuzie,iar pentru ea spitalul devine ca o adoua casa.Singura ei speranata de vindecare este un transplant de maduva.Eu cred ca si Dumnezeu vrea ca ea sa traiasca,in ianuarie am fost cu fetita la o clinica din Italia pentru invetigati si cautare de donator neinrudit.Din fericire pentru ea pe 15 iunie am primit un mail de la clinica, in care ne spun ca au gasit donator si transplantul se va face aproximativ in septembrie anul acesta.Problema noastra acum este legata de bani,am avea nevoie de ceva bani,pentru transport si cazarea pe aproximativ 6 luni cat v-om sta in Italia pentru transplant.Posibilitatile noastre financiare s-au terminat,iar doctorul ne-a informat ca traiul si cazarea in Italia este undeva de 1.200-1.500 euro pe luna.Eu voi fi internata cu fetita,dar sotul nu.Daca se poate va rugam din suflet sa ne ajutati si pe noi sa ne vedem unicul copil sanatos si fericit.Sa ii redam sanatatea,bucuria de a fi un copil ca toti ceilati.Peste 1 luna si cateva zile va fi ziua ei de nastere,va implini 7 aniori,iar cad va sufla in luminari i-si va pune o singura dorinta,cea pe care o bune de 2 ani;"VREAU SA MA FAC SANATOASA,SA NU MA MAI IMPUNGA CA MA DOARE TARE SI SA NU MAI IAU SANGE". Seara cand spune ingerasul se roaga lui sa o faca sanatoasa,e un copil perfect,cuminte,desteapta, frumoasa dar care s-a maturizat mult prea devreme si stie ce este sufeinta. Ea este cea care ne da speranta,ea ne incurajaza cu zambetul ei,si cu dorinta de-a trai.Daca doriti va putem prezenta si acte care atesta,diagnosticul,spitalizarile repetate,mail-ul de la clinica in legatura cu transplantul care urmeza sa se faca.Va rugam din suflet sa ne ajutati si pe noi,sa ii implinim dorinta,si cu ajutorul dumneavoastra sa ii redam zambetul unui copil chinuit mult prea devreme.Cu un deoasebit respect va saluta o mama caruia ii plange inima,Diana Tatar. Tel:0745653317 Cont RON: Banca Transilvania,Agentia Carpati Titular Cont:Vastag Dorel Gheorghe RO84BTRL03101201167208XX Cont EUR:Banca Transilvania,Agentia Carpati Titular Cont:Vastag Dorel Gheorghe RO33BTRL03104201167208XX COD SWIFT:BTRLRO22SMA
Alina Gheorghita , acum 17 zile 7 ore Andreea tare mi-as dori sa vorbesc si eu cu tine la telefon macar o data sa-ti aud glasul prin telef si m-as simti onorata in acelasi timp ca am vorbit cu tine.Cu mult drag Alina.
Alina Gheorghita , acum 17 zile 7 ore Draga Andreea nu ti-am mai scris demult dar iti scriu acuma si sincera sa fiu ma cutremurat ce am auzit la stiri si anume ca Madalina Manole a murit.Am crezut ca este o gluma prima data dar am mai stat 5 minute in fata micului ecran si pe toate posturile de televiziune scria ca a murit Madalina.Pacat ca nu vorbim de marile valori cand sunt in viata,atunci ne trezim la realitate si vorbim cand ele nu mai sunt printre noi si ne pare rau.Ar trebui sa nu mai consacram nonvalorile la tv si la radio cand sunt atatia oameni care au facut ceva in Romania.Imi pare foarte rau ca acuma vorbim de Madalina la trecut dar sa ne bucuram ca ne-a lasat o mare avere si anume melodiile ei,zambetul pe albumul care la scos acum ultima data.A fost si va ramane o stea a muzici usoare romanesti.Fata cu parul de foc este un inger acuma.Numai ea stie ce a fost in sufletul ei si nu poate sa o judece nimeni pt gestul facut.Ai fost si vei ramane o stea pt noi Madalina.Fata draga nu fi trista find ca e pacat.Condoleante familiei si fanilor care au iubito.Am mai pierdut o stea.Alina
| DESPRE MINE (english) | |||
![]() |
MOTTO-UL ALES DE MINE | ||
"Cel ce zambeste in loc sa urle este cel puternic" (intelepciunea japoneza)
| PRETUIESTE VIATA | |||
![]() |
AJUTA SI TU | ||
![]() |
CARTEA CARE MA INSOTESTE | ||
![]() |
POZA SAPTAMANII | ||
Poza trimisa de: Andreea Soare
![]() |
MESAJUL SAPTAMANII | ||
![]() |
ARHIVA ARTICOLE | ||
![]() |
BLOGROLL | ||
![]() |
SI EU SUSTIN | ||
![]() |
SI EU SUSTIN CHARITYGIFT | ||
![]() |
SI EU SUSTIN | ||
![]() |
NEWSLETTER | ||
![]() |
NOUTATI | ||
![]() |
PRETUIESTE VIATA | ||
![]() |
CAUTA IN SITE | ||